Vinerea trecută, ca mai toată suflarea din Chişinău (şi nu numai), aşteptam lansarea (în afara Internetului) primei televiziuni de ştiri din RM. Partea festivă am înţeles că a reuşit. A fost triumfalistă, plină de autoadmiraţie şi mulţumire, bine îmbibată, cum e datina… Cînd am pus televizorul la treabă, să scaneze şi să găsească poziţia canalului JurnalTV, simţeam un fel de fior în faţa noului, ca atunci cînd despachetezi un cadou. La început, m-a cam nedumerit albastrul destul de sumbru luat drept culoare de fond a postului. Dar m-am consolat puţin ascultînd pronunţarea destul de corectă a domnişoarei/doamnei care citea ştirile de pe prompter. Nu pentru mult timp însă. Pentru că neîntîrziat am avut de făcut faţă pronunţării infecte, exprimării agramate şi lipsei de coerenţă a reporterilor (careva m-a informat că Melbourne se află în Austria). Apoi a început să şchioapăte prompterul şi prezentatoarea, în urma şocului întoarcerii la hîrtie, a revenit la un accent, ca să zic aşa, mai neaoş. S-a apucat de tăiat macaroana invitaţilor emisiunii la mijloc de cuvînt: timpul, bată-l vina… Am început să mă uit mai atent şi am văzut că şi imaginea e cam cîş: personaje luate cînd prea de aproape, cînd prea de departe, şi doar accidental în centrul ecranului. Cînd apăreau pe sticlă mai multe persoane, jalea sporea. Priveam clipe în şir cefe şi urechi vorbitoare, jumătăţi şi chiar sferturi din vorbitori, de parcă operatorul ar fi făcut exerciţii suprarealiste. În plus, aproape toate titlurile apăreau ciopîrţite: Franţa lovită de furtun, Interzis în Transnis, Dorin Chir Prim Chiş şi tot aşa (şi declar cu toată responsabilitatea că nu e televizorul de vină – mă uitam la un ecran LCD larg, care lasă cîmpuri negre în jurul imaginii 4:3 a canalului). Drept că acum măcar situaţia titlurilor e remediată: apar pe mijloc. De bonetele cochete ale domnişoarelor drăguţe care prezintă prognoza meteo nu zic nimic – foarte probabil, îl ung la inimă pe cineva cu vocaţie cazonă… În fine, ajunge, pînă una-alta. Cele mai multe necazuri ţin de partea tehnică (se zice că nici o televiziune de la noi nu are scule atît de performante. Nu s-a prea văzut.) şi pot fi remediate cînd va veni experienţa. Nu pot totuşi să nu mă întreb ce au făcut toţi ăştia luni în şir, de cînd ţine tam-tamul cu lansarea celei mai celei… Deci. Aştept să văd. Şi să aud. Că avem o adevărată televiziune de ştiri, cu o echipă profesionistă de ştiri, nu de ceea ce am citit dăunăzi pe sticlă.
Articole cu următoarea etichetă ‘limbă’
Iarna la moldoveni
Aşa cum a aflat tot neamul, a venit iarna. Care, cum se ştie, îşi poate face intrarea în două feluri.
1. Iarna l-a găsit pe Guguţă sub cuşmă. Adeca, stînd strîmb şi giudecînd drept, e musai să fii gata de ger şi ninsoare, să ai măcar cuşmă şi pîslari, pentru că, zice un clasic în viaţă, iarna nu-i ca vara. Aşa se întîmplă în cărţile frumoase pentru copii şi la sat. Acolo unde s-a născut veşnicia.
2. Iarna ne-a luat prin surprindere. (Asta se întîmplă în realitatea crudelă a oraşului.) Adeca, stînd cum stăm şi giudecînd ca de obicei, cui, mă, să-i treacă prin minte că iarna ar putea veni la mijlocul lui decembrie? Nu-i vorbă, era unu’ care zicea te uită cum ninge decembre, da’ asta e poezie, dom’le, şi poeţii ăştia scriu şi chestii aiurite, cum ar fi funia care face mu în locul vacii… Aşa se face că priveliştea calmă, alb-meditativă şi statică pe care o prezintă zilele astea Chişinăul este vădit înviorată de maşini eşuate într-o dezordine pitorească în troienele dintre case, din hudiţe, de pe marginile străzilor ori chiar – de ce nu? – din plină stradă. Pentru că tot conducătorul auto care se respectă, alias şoferul majoritar, n-a schimbat sprintenele cauciucuri văratice pe temeinicele cauciucuri iernatice. Curţile blocurilor, în aşteptarea cetelor de colindători, urători, godo şi altă faună, văd acum alt spectacol şi aud alt vacarm. Maşini împotmolite, maşini patinînd, maşini încremenite, cetăţeni împingînd de zor, cetăţeni dînd cu lopata, cetăţeni care cască gura. Peste toate pluteşte un amalgam de îndemnuri războinice, heirupuri viscerale, sudălmi plurilingve (pentru că sîntem, zice-se, o societate policulturală). Cozile de la centrele de service, vulcanizare, depanare etc. care se ocupă de reîncălţarea vehiculelor nu mai scad, cum nu scade avîntul ninsorii. Şi aici vacarm eterogen, başca revoltă contra primăriei, guvernului, mecanicilor, climei, ozonului (nu ăla cu na-na-na-na-năi), Celui de ninge… Fiindcă aici cetăţeanul e organizat (de necazul comun). Turmentat va fi deseară. Curat d-ale carnavalului. Parol.
Mai aştept să se mai potolească ninsoarea. Poate se mai curăţă străzile. Atunci mă duc şi eu să-mi schimb roţile. Cu ceva noroc, va fi chiar anul ăsta.
Cică-ştiri din junglă 2
Politologie: Stîngismul, boala copilăriei…
Preşedintele partidului democrat, dumitru diacov, se plînge, vezi Doamne, că îl bate vîntul din toate părţile. Inclusiv din stînga. Mai zice cel mai vertical dintre democraţi că opoziţia ar fi vrut să i-l sufle din bătătură pe cel mai ortoman băiet. Cică, două din cele trei partide parlamentare de opoziţie l-ar fi peţit insistent pe marian lupu, dar acesta, semeţ, a refuzat. Pasămite, odată ce lupu a plecat de la un partid de stînga, era musai să rămînă tot pe stînga, nicidecum să se ducă la dreapta. Este un mare adevăr aici. Nici lupu, nici diacov n-au nici în clin, nici în mînecă, nici cu dreptul, nici cu dreptatea. Totul e pe stînga la ei, levoe ruseşte. Latineşte, sinister. Ce e sinistru, sinistru rămîne.
Lingvistică: Limba voastră-i…
Zice-se că, recent, la o reuniune electorală de la Călăraşi, marian lupu, cover boy la pd, ar fi glăsuit cam în felul următor: “În RM trăieşte naţiunea moldovenească, iar limba vorbită este cea de stat”. Cu tot tapajul făcut, nu-i nimic surprinzător ori nou în această declaraţie. S-a ştiut dintotdeauna că lupu se pricepe la limbi.
Comentarii recente