Aseară, pe oboseală, mi-a venit ideea (cunoscută şi altora, cred) să mă răstorn pe o juma’ de oră pe canapea, să-mi casc ochii la televizor şi să-i umplu cu imagini, poate mi se descarcă encefalul de alte madele. Tema discutată la Cabinetul din umbră – “Despre feminism, fără prejudecăţi” – m-a făcut să las telecomanda la o parte. Buuuuuuuuuuun. N-o fi ea chiar bună pentru relaxare şi golire de activitate cerebrală, dar, cel puţin, va contribui la o schimbare: de undă, de frecvenţă, de aer… Şi ce să vezi şi să auzi? Toată povestea asta era ea fără multe chestii, numai nu fără prejudecăţi. Cu toată strădania (uneori şi cu năduful) lui Val Butnaru, discuţia a fost exact cum trebuia să fie pe la noi, pe-acilea. Nimic neaşteptat. Discurs cumpănit la Ecaterina Mardarovici – un lucru obişnuit. Băşcălie misogină cu iz de peşteră la Boris Bechet, incapabil să se ridice la nivelul oponentei – un lucru la fel de obişnuit. Exprimare împiedicată, în răspăr cu gîndirea, din partea majorităţii vorbitorilor din galerii – un lucru mai mult decît obişnuit. Dar revelaţia serii au fost, pentru mine, excogitările unui individ în rasă de preot, care răspunde, se pare, la numele de Ghenadie Valută, ori Băluţă, ori cam aşa ceva. Ăsta, care a mai subliniat că ar fi şi psiholog, a ajuns la rădăcina problemei: emanciparea femeilor este cauza apariţiei şi expansiunii homosexualităţii şi lesbianismului, femeile cu carieră profesională vin de la diavol, bla-bla, blaleluia. Dar nimic nu poate să-i descrie gîndirea mai bine decît voroavele lui. Atenţie aici (îl citez fidel, 100% – nu m-am lenevit să descarc emisiunea, pentru că nu-mi venea a crede că am auzit aşa ceva): “…femeia, cînd nu mai este o sursă de gingăşie şi de ademenire pentru bărbat, el n-o vede la locul ei ca cămin familial…, el nu mai are interes faţă de ea…”, “… şi atunci la ce-mi trebuieşte mie răspundere, şi copii, şi grijă, şi cheltuieli cu ea, mai bine mă preocup de acelaşi gen şi-mi satisfac plăcerea” (aici n-am înţeles dacă vorbea la modul general, ori…). Apoi: “…nu credeţi că prin această mişcare feministă femeile vor iubi mai mult femeile şi vor scădea dragostea faţă de bărbaţi?” Mdeaaa. Halal să ne fie! La aşa societate, tocmai aşa lideri spirituali ne mai lipseau. Şi o relectură a Leviticului. Urmează numai să li se pună în vedere femeilor ca, în anumite zile din lună (ştiţi voi, cînd sînt necurate), să nu intre nici în parlament, nici la guvern, nici la alte instituţii ale statului, nici la diverse ONG-uri ori firme, nici în spitale, nici în grădiniţe şi şcoli, nici în… Şi atunci vin şi eu cu o întrebare: şi cine, mă rog, are să facă uriaşa muncă (pretins neobservată) pe care o fac femeile? Cu siguranţă, nu popa ghenă & Co…
Articole cu următoarea etichetă ‘JurnalTV’
Echipa de ştir
Vinerea trecută, ca mai toată suflarea din Chişinău (şi nu numai), aşteptam lansarea (în afara Internetului) primei televiziuni de ştiri din RM. Partea festivă am înţeles că a reuşit. A fost triumfalistă, plină de autoadmiraţie şi mulţumire, bine îmbibată, cum e datina… Cînd am pus televizorul la treabă, să scaneze şi să găsească poziţia canalului JurnalTV, simţeam un fel de fior în faţa noului, ca atunci cînd despachetezi un cadou. La început, m-a cam nedumerit albastrul destul de sumbru luat drept culoare de fond a postului. Dar m-am consolat puţin ascultînd pronunţarea destul de corectă a domnişoarei/doamnei care citea ştirile de pe prompter. Nu pentru mult timp însă. Pentru că neîntîrziat am avut de făcut faţă pronunţării infecte, exprimării agramate şi lipsei de coerenţă a reporterilor (careva m-a informat că Melbourne se află în Austria). Apoi a început să şchioapăte prompterul şi prezentatoarea, în urma şocului întoarcerii la hîrtie, a revenit la un accent, ca să zic aşa, mai neaoş. S-a apucat de tăiat macaroana invitaţilor emisiunii la mijloc de cuvînt: timpul, bată-l vina… Am început să mă uit mai atent şi am văzut că şi imaginea e cam cîş: personaje luate cînd prea de aproape, cînd prea de departe, şi doar accidental în centrul ecranului. Cînd apăreau pe sticlă mai multe persoane, jalea sporea. Priveam clipe în şir cefe şi urechi vorbitoare, jumătăţi şi chiar sferturi din vorbitori, de parcă operatorul ar fi făcut exerciţii suprarealiste. În plus, aproape toate titlurile apăreau ciopîrţite: Franţa lovită de furtun, Interzis în Transnis, Dorin Chir Prim Chiş şi tot aşa (şi declar cu toată responsabilitatea că nu e televizorul de vină – mă uitam la un ecran LCD larg, care lasă cîmpuri negre în jurul imaginii 4:3 a canalului). Drept că acum măcar situaţia titlurilor e remediată: apar pe mijloc. De bonetele cochete ale domnişoarelor drăguţe care prezintă prognoza meteo nu zic nimic – foarte probabil, îl ung la inimă pe cineva cu vocaţie cazonă… În fine, ajunge, pînă una-alta. Cele mai multe necazuri ţin de partea tehnică (se zice că nici o televiziune de la noi nu are scule atît de performante. Nu s-a prea văzut.) şi pot fi remediate cînd va veni experienţa. Nu pot totuşi să nu mă întreb ce au făcut toţi ăştia luni în şir, de cînd ţine tam-tamul cu lansarea celei mai celei… Deci. Aştept să văd. Şi să aud. Că avem o adevărată televiziune de ştiri, cu o echipă profesionistă de ştiri, nu de ceea ce am citit dăunăzi pe sticlă.
Comentarii recente