Stăteam aseară şi mă uitam la clipul electoral MLUPU PD. Şi mă gîndeam. Interesant sloganul, “Să oprim războiul politic”. Iată vine-un sol de pace c-un partid în vîrf de băţ. Ce omite însă, pudic, din schemă ţanţoşul ex-spicher este faptul că el e unul dintre instigatorii acestui război (ţine minte toată lumea poziţia lui după 5 aprilie, cum că ceea ce se întîmplă la Chişinău este o tentativă de lovitură de stat şi celelalte) şi nu are niciun drept, în primul rînd moral, să se dea arbitru. Cîtă vreme nu s-a pocăit în public pentru toate mîrşăviile la care a luat parte.
Cînd eram elev, îşi făcea zilele prin şcoala noastră un băiat – genul măscărici – care făcea şotii peste şotii. Vania îi zicea. Îi plăcea tare mult să ochească vreun grup de băieţi care discutau ceva, să se infiltreze acolo şi să sloboadă un “şpion” fîsîit. După care se apuca de nas şi prindea a-l ghionti cînd pe unul, cînd pe altul: “Tu i-ai dat drumu’? Nu? Poate tu? Hai, băi, nu mai stricaţi aeru’…” A luat-o pe coajă de cîteva ori. Dar a perseverat – era ghiduşia lui preferată… Nu l-am mai văzut pe Vania de vreo douăzeci de ani. Nu ştiu ce face. Nu ştiu dacă le are cu politica. Dacă da, am o bănuială care e partidul lui preferat…
Cum ziceam, stăteam eu şi mă gîndeam. Mare e păşunea Domnului dacă atîta lume e încîntată de manevrele lupeşti. Că a tăiat-o de la pcrm e OK. Numai să nu-mi spună cineva că de la ăia 2 metri de mulţumire de sine poate veni scăparea. Mulţi dintre adulatorii lui Lupu s-ar minuna peste măsură dacă ar putea şti ce se ascunde în spatele ochelarilor lui. Care sticlesc ca ochelarii lui Varlam Aravidze din Căinţa lui Tenghiz Abuladze. Quo vadis, Lupe? Auuuuuuuuuuu… Îi ştie cineva drumul? Duce cumva spre Templu? Aiurea… Duce, vorba lui, spre Batiment. Ăla de stat. Ori de şezut. Alţi patru ani. Drumul lui, nesfîrşitul, este de acelaşi soare luminat. Şi e plin de miasme,valuri, valuri. În nouă cercuri.
Cam la asta mă gîndeam cînd mă uitam la clipul electoral MLUPU PD.

Comentarii recente