Comentarii la: Prezumţia vinovăţiei

De către: Verb

Verb — Thu, 12 Nov 2009 16:57:26 +0000

Domnule Onofrei, s-a oprit timpul in iulie? Vine iarna cu tot cu iulie, cu frunza verde si tulburel. Pe cand?

De către: Dorin Onofrei

Dorin Onofrei — Thu, 23 Jul 2009 12:43:13 +0000

@Igor: În RM s-a mers în sensul unei “vidocqizări” a poliţiei. Numai că, spre deosebire de povestea franceză, cea moldovenească a ieşit pe dos, ca mai tot ce se face pe aici. Şuţii lui Vidocq au adus la sûreté cunoştinţele şi şmecheriile lor, folosindu-le spre binele parizienilor şi făcînd amară viaţa foştilor colegi. Gorobeţii lui papuc folosesc, pe lîngă abilităţile lor intrinsece, procedeele şi avantajele poziţiei de poliţai pentru a-i acoperi pe golanii loiali puterii şi a beli cetăţeanul de rînd. Acelaşi carnaval perpetuu: toate întoarse cu fundu’n sus.

De către: Igor

Igor — Thu, 23 Jul 2009 10:54:46 +0000

Foarte delicata sintagma le-ati gasit, “prezumtie de vinovatie”. Problema cu aceasta prezumtie e ca in MD exista mai multa jurisprudenta decit pot ei duce (incepind cu cea a copiilor din beciuri si terminind cu artistul Anatol Matasaru). Legendele urbane spun ca politia actuala este rezultatul si aurea mediocritasu’ povestii raketilor de acum 5-6 ani. In al doilea sau al treilea an al mandatului sau, fostul presedinte al MD, tov. v. voronin, a gasit solutia cea mai buna pentru aaceasta problema: a inrolat raketii in politie, iar micul intreprinzator n-a mai tinut contabilitate tripla, a ramas la una dubla, ca pe vremurile capitaliste de altadata. Una lui, una la Stat (care nu e nici partid, nici al comunistilor, nici din Republica Moldova, e o structura mafiota cu procent si cotizatie fix la Moscova).

De către: Dorin Onofrei

Dorin Onofrei — Thu, 23 Jul 2009 08:37:00 +0000

@Zenu: Mulţumesc pentru simpatie; ca să parafrazez jinglul de la emisiunea unui clasic in viaţă, aceste cuvinte ne parigoriseşte. Am să încerc să nu mă las copleşit de arşiţă şi lene şi s-o ţin, aproximativ, tot aşa. Iar rîsul şi plînsul sînt aspecte complementare ale existenţei şi culturii umane şi nu pot exista unul fără celălalt. Atît că, periodic, se întîmplă răsturnări cînd totul se inversează; este vorba de un fenomen al culturii numit, în general, carnavalesc: lumea pe dos, topsy-turvy, мир наизнанку. Însă, în mod firesc, totul revine, după un timp, reînnoit şi revigorat, la normal. Necazul e că la noi carnavalul nu se mai termină de ani buni. Şi aş rîde, dar nu pot de coaste.

De către: Zenu

Zenu — Thu, 23 Jul 2009 07:54:40 +0000

La ţintă. E şi de râs şi de plâns.

Clubul canibalilor vegetarieni? Asta trebuie să mi-o notez!

Îmi place acest blog. Ţineţi-o tot aşa.