Aseară, pe oboseală, mi-a venit ideea (cunoscută şi altora, cred) să mă răstorn pe o juma’ de oră pe canapea, să-mi casc ochii la televizor şi să-i umplu cu imagini, poate mi se descarcă encefalul de alte madele. Tema discutată la Cabinetul din umbră – “Despre feminism, fără prejudecăţi” – m-a făcut să las telecomanda la o parte. Buuuuuuuuuuun. N-o fi ea chiar bună pentru relaxare şi golire de activitate cerebrală, dar, cel puţin, va contribui la o schimbare: de undă, de frecvenţă, de aer… Şi ce să vezi şi să auzi? Toată povestea asta era ea fără multe chestii, numai nu fără prejudecăţi. Cu toată strădania (uneori şi cu năduful) lui Val Butnaru, discuţia a fost exact cum trebuia să fie pe la noi, pe-acilea. Nimic neaşteptat. Discurs cumpănit la Ecaterina Mardarovici – un lucru obişnuit. Băşcălie misogină cu iz de peşteră la Boris Bechet, incapabil să se ridice la nivelul oponentei – un lucru la fel de obişnuit. Exprimare împiedicată, în răspăr cu gîndirea, din partea majorităţii vorbitorilor din galerii – un lucru mai mult decît obişnuit. Dar revelaţia serii au fost, pentru mine, excogitările unui individ în rasă de preot, care răspunde, se pare, la numele de Ghenadie Valută, ori Băluţă, ori cam aşa ceva. Ăsta, care a mai subliniat că ar fi şi psiholog, a ajuns la rădăcina problemei: emanciparea femeilor este cauza apariţiei şi expansiunii homosexualităţii şi lesbianismului, femeile cu carieră profesională vin de la diavol, bla-bla, blaleluia. Dar nimic nu poate să-i descrie gîndirea mai bine decît voroavele lui. Atenţie aici (îl citez fidel, 100% – nu m-am lenevit să descarc emisiunea, pentru că nu-mi venea a crede că am auzit aşa ceva): “…femeia, cînd nu mai este o sursă de gingăşie şi de ademenire pentru bărbat, el n-o vede la locul ei ca cămin familial…, el nu mai are interes faţă de ea…”, “… şi atunci la ce-mi trebuieşte mie răspundere, şi copii, şi grijă, şi cheltuieli cu ea, mai bine mă preocup de acelaşi gen şi-mi satisfac plăcerea” (aici n-am înţeles dacă vorbea la modul general, ori…). Apoi: “…nu credeţi că prin această mişcare feministă femeile vor iubi mai mult femeile şi vor scădea dragostea faţă de bărbaţi?” Mdeaaa. Halal să ne fie! La aşa societate, tocmai aşa lideri spirituali ne mai lipseau. Şi o relectură a Leviticului. Urmează numai să li se pună în vedere femeilor ca, în anumite zile din lună (ştiţi voi, cînd sînt necurate), să nu intre nici în parlament, nici la guvern, nici la alte instituţii ale statului, nici la diverse ONG-uri ori firme, nici în spitale, nici în grădiniţe şi şcoli, nici în… Şi atunci vin şi eu cu o întrebare: şi cine, mă rog, are să facă uriaşa muncă (pretins neobservată) pe care o fac femeile? Cu siguranţă, nu popa ghenă & Co…

Etichete: Cabinetul din umbră, emancipare, feminism, iubire, JurnalTV, libertate
Publicat în: It's a mad, mad, mad, mad...

Acest articol a fost publicat la marți, ianuarie 25th, 2011, 15:24 în It's a mad, mad, mad, mad.... Poți să urmărești comentariile noi ale acestui articol prin intermediul RSS 2.0 feed. De asemeni poți să scrii un comentariu, sau să trimiți un trackback de pe blogul tău.