Stăteam aseară şi mă uitam la clipul electoral MLUPU PD. Şi mă gîndeam. Interesant sloganul, “Să oprim războiul politic”. Iată vine-un sol de pace c-un partid în vîrf de băţ. Ce omite însă, pudic, din schemă ţanţoşul ex-spicher este faptul că el e unul dintre instigatorii acestui război (ţine minte toată lumea poziţia lui după 5 aprilie, cum că ceea ce se întîmplă la Chişinău este o tentativă de lovitură de stat şi celelalte) şi nu are niciun drept, în primul rînd moral, să se dea arbitru. Cîtă vreme nu s-a pocăit în public pentru toate mîrşăviile la care a luat parte.
Cînd eram elev, îşi făcea zilele prin şcoala noastră un băiat – genul măscărici – care făcea şotii peste şotii. Vania îi zicea. Îi plăcea tare mult să ochească vreun grup de băieţi care discutau ceva, să se infiltreze acolo şi să sloboadă un “şpion” fîsîit. După care se apuca de nas şi prindea a-l ghionti cînd pe unul, cînd pe altul: “Tu i-ai dat drumu’? Nu? Poate tu? Hai, băi, nu mai stricaţi aeru’…” A luat-o pe coajă de cîteva ori. Dar a perseverat – era ghiduşia lui preferată… Nu l-am mai văzut pe Vania de vreo douăzeci de ani. Nu ştiu ce face. Nu ştiu dacă le are cu politica. Dacă da, am o bănuială care e partidul lui preferat…
Cum ziceam, stăteam eu şi mă gîndeam. Mare e păşunea Domnului dacă atîta lume e încîntată de manevrele lupeşti. Că a tăiat-o de la pcrm e OK. Numai să nu-mi spună cineva că de la ăia 2 metri de mulţumire de sine poate veni scăparea. Mulţi dintre adulatorii lui Lupu s-ar minuna peste măsură dacă ar putea şti ce se ascunde în spatele ochelarilor lui. Care sticlesc ca ochelarii lui Varlam Aravidze din Căinţa lui Tenghiz Abuladze. Quo vadis, Lupe? Auuuuuuuuuuu… Îi ştie cineva drumul? Duce cumva spre Templu? Aiurea… Duce, vorba lui, spre Batiment. Ăla de stat. Ori de şezut. Alţi patru ani. Drumul lui, nesfîrşitul, este de acelaşi soare luminat. Şi e plin de miasme,valuri, valuri. În nouă cercuri.
Cam la asta mă gîndeam cînd mă uitam la clipul electoral MLUPU PD.

vorba aia, lupu-si schimba parul da’ narvu’ ba
@zlibre: Fără îndoială. Şi aş mai putea continua şirul paremiologic: “Lupul îşi pierde măselele, dar nu obiceiurile”; “Lupul lup rămîne”; “Lupii nu se mănîncă între dînşii” etc. Dar cred că mai mult dă de gîndit “Lupul nu se sperie de pielea oii”…
ar trebui facut un colaj cu lupu fara masele
play-boy-ul tuturor gospodinelor
Şi un promo culinar: lupu’ înfulecînd la sarmale cocoţat pe scaunul caprei, la praznicul iezilor măcelăriţi de Paşti, în aprilie. Ori măcar lupu’ belit de piele. Mmmmmmmmmmmm…
adic voi faceti concluzii pe baza fimiliei, si ce daca are familia Lupul, oameni buni invatati istoria si o sa vedeti ca au fost oameni mari care aveau familia “Lupu”. Si Dvs. doriti ca Moldova sa traeasca mai bine, bazinduva pe proverbe… unde vom ajunge tinindo tot asa? vom ajunge la aceea ca comunistii vor veni din nou la putere… INFORMATIVA!!! inainte de a face o alegere gresita.
@Dmitrii: Ia-o uşurel, numele e doar un pretext care pică la ţanc. Dacă reciteşti, vezi că în cauză sînt puse conduita şi faptele ex-spicherului. Iar astea sînt cum sînt. “Omul se judecă după fapte”. Nu bazăm realitatea pe proverbe, proverbele se bazează pe realitate.
dmitrii sa fie din stafful electoral al dlui lupu?
@Gina: Nu neapărat. Ar putea fi şi membru PD. De exemplu, Dmitrii Diacov. Ar putea fi şi coleg de generaţie dintr-o ţară frăţească. De exemplu, Dmitrii Medvedev. Şi atunci devine mai clară sensibilitatea vizavi de nume. Urşi, lupi – aceeaşi pădure.