Aureliu Busuioc
Am asistat la un miracol. Aseară. La Librăria din Centru, lăcaş al Serilor Poetice. În vremurile noastre crispate, două ore de cordialitate. În mijlocul celor adunaţi, radiind şi primind afecţiune, Aureliu Busuioc. Maestrul. Căci şi cei mai venerabili colegi de breaslă îi recunosc, franc, această calitate. Ecce Homo, Ecce Poeta… Dar, mai presus de toate, un exemplar rarisim al unei specii aproape dispărute pe aceste meleaguri: Intelectualul. Şi, cînd spun asta, nu mă refer la ceea ce se înţelege, în mod curent, prin acest cuvînt în RM: absolvent al unei instituţii universitare (ori, cum se mai zice, de învăţămînt superior). La capitolul ăsta, har Domnului, stăm bine – uitaţi-vă în statistici ca să vă convingeţi. Intelectualul este omul care intellegit : observă, percepe, înţelege, cunoaşte, gîndeşte. Care este mereu liber, respinge orice formă de tribalism, îşi păstrează demnitatea intactă indiferent de vitregiile timpurilor pe care le trăieşte. Care nu pierde nicicînd simţul proporţiilor – izvor al ironiei şi al autoironiei. Care rămîne, de-a lungul anilor (Eheu, fugaces…), plin de afecţiune faţă de oameni (“Şi-am vrut să cînt un cîntec pentru oameni…”). A cărui toleranţă eşuează doar în faţa ticăloşiei, lipsei de onestitate, imposturii (“Am vrut cîndva să bat un om nemernic…”). Acesta este Aureliu Busuioc. Cel care şi-a zidit cu talent un monument de bun-simţ şi cumsecădenie… Mulţi ani înainte, Maestre!
Versurile in latina au fost citite pentru tine. Erai unicul, alaturi de Busuioc, care le-ati inteles. Cele frantuzesti au fost pentru EGP.
@Nerul: Vai de mine (ori, mai bine, vae mihi)! Dacă-i aşa, nici nu mă încumet să ghicesc pentru cine erea “Я памятник себе воздвиг нерукотворный”. De fapt, cred că toate versurile – şi citite, şi citate – erau, în primul rînd, pentru Aureliu Busuioc însuşi, un fel de anamneză cu chestionare. Dar ne-a făcut parte şi nouă, neiniţiaţilor.
@nerul, sa am pardon, Nerule, shi eu le-am intzeles, shi chiar m-ash apuca sa afirm ca in sala erau in buna parte filologi care le-au studiat cindva shi le-au intzeles… Altceva e ca nu prea o fi fost multa lume care sa le shi tina minte, ca Maestrul. A fost o seara cu multe alte momente frumoase, de altfel. Mie mi-a placut mult de tot poezia Lilianei Armasu. Profunzime, elegantza, subtilitate. Si modul de a recita al lui Andrei Turcanu. Ar fi fost un actor foarte bun. Shi mi-a mai placut noul shi simpaticul tinar librar de la Libraria din Centru…
de remarcat ca EGP are un nou nume – monstrul marin
@gina: Aha, cu o singură remarcă. I s-a zis “animal marin”. De la anima. Cineva cu suflet care locuieşte ori se vîntură prin mare. Nu monstrum, “arătare”. Pe care îl poţi vedea monstruos, simţindu-l – fireşte – enorm.
A fost Nerul pe aici si a facut cunostinta cu toate comentariile. El a mai vazut niste comentarii si pe alte pasuni virtuale. Neesential.
Păcat că am lipsit cînd a dat Nerul pe aici. Poate înţelegeam ce este neesenţial. Pot presupune doar, în legătură cu păşunile, că iarba-i ră că-i verde.