Arhiva pentru: decembrie, 2009

Eroii şi Memoria

joi, decembrie 24th, 2009

Revoluţia Română a făcut 20 de ani. Mi-e şi greu să cred că atîta a trecut de cînd stăteam cu urechile, practic, lipite de aparatul de radio ca să aflăm ce se întîmplă, de fapt, peste Prut, pentru că informaţiile furnizate de TASS erau cum erau. Şi auzeam multe: despre terorişti, libanezi, sirieni şi autohtoni, despre schimburi de focuri la Otopeni şi la MApN, despre rafale de mitraliere lîngă Televiziunea Română Liberă, din sediul căreia se făcea apel la Armată şi la cetăţenii cu arme să vină în ajutor, despre zeci şi sute de morţi. Ce mai, nu eram prea departe de americanii care au ascultat, cuprinşi de panică, emisiunea radio a lui Orson Welles din 30 octombrie 1938, cu Războiul lumilor al lui H. G. Wells. Eram cu tot sufletul acolo, în Ţară, şi eram mîndri de curajul fraţilor noştri…

Azi ştim că, atunci, s-a trucat şi s-a contrafăcut tot ce se putea. Teroriştii de la Otopeni erau militari români trimişi la masacru printr-un ordin criminal. Diversioniştii de la MApN erau o subunitate USLA măcelărită numai pentru a regla anumite conturi între Armată şi Securitate. Nimeni nu a atacat Televiziunea. Numai morţii au fost adevăraţi. Civili şi militari. Şi curajul demonstranţilor, în mare majoritate tineri de seama noastră, pe atunci. Mulţi au rămas pe veci la aceeaşi vîrstă. N-au avut copii care să se bucure de Libertatea cucerită de ei. Cucerită pentru toţi, inclusiv pentru copiii celor care au tras în ei. 20 de ani, şi încă nu se cunoaşte tot adevărul…

Zilele trecute, Parlamentul Republicii Moldova a decis prelungirea termenului de desfăşurare a anchetei privind evenimentele de după 5 aprilie 2009 cu încă patru luni. Ar fi oare un optimism exagerat să credem că, în mai 2010, vom cunoaşte tot adevărul? Căci este imperios necesar să ştim cine a dat ordine şi cine le-a adus la îndeplinire – concret, cu nume – , ca să putem face un pas spre însănătoşirea societăţii. Măcar atît merită tinerii care au avut curajul de a nu tăcea. Ei nu s-au vrut eroi. Pur şi simplu, nu au mai răbdat. Şi le-au redat altora puterea de a spera şi demnitatea…

Este o datorie morală a noastră a tuturor să păstrăm mereu amintirea celor întîmplate în decembrie 1989 şi în aprilie 2009. Altfel, nu am putea să ne respectăm. Şi nu am avea dreptul de a pretinde să fim respectaţi.  “Să nu uiţi nimic din lucrurile pe care le-au văzut ochii tăi şi să nu-ţi iasă ele de la inimă în toate zilele vieţii tale; şi să-i înveţi pe fiii tăi şi pe fiii fiilor tăi.” (Biblia, Deuteronomul 4:9).

Un cîntec de Cristian Paţurcă, în memoria eroilor. Golan Post-Mortem

Iarna la moldoveni

vineri, decembrie 18th, 2009

Aşa cum a aflat tot neamul, a venit iarna. Care, cum se ştie, îşi poate face intrarea în două feluri.

1. Iarna l-a găsit pe Guguţă sub cuşmă. Adeca, stînd strîmb şi giudecînd drept, e musai să fii gata de ger şi ninsoare, să ai măcar cuşmă şi pîslari, pentru că, zice un clasic în viaţă, iarna nu-i ca vara. Aşa se întîmplă în cărţile frumoase pentru copii şi la sat. Acolo unde s-a născut veşnicia.

2. Iarna ne-a luat prin surprindere. (Asta se întîmplă în realitatea crudelă a oraşului.) Adeca, stînd cum stăm şi giudecînd ca de obicei, cui, mă, să-i treacă prin minte că iarna ar putea veni la mijlocul lui decembrie? Nu-i vorbă, era unu’ care zicea te uită cum ninge decembre, da’ asta e poezie, dom’le, şi poeţii ăştia scriu şi chestii aiurite, cum ar fi funia care face mu în locul vacii… Aşa se face că priveliştea calmă, alb-meditativă şi statică pe care o prezintă zilele astea Chişinăul este vădit înviorată de maşini eşuate într-o dezordine pitorească în troienele dintre case, din hudiţe, de pe marginile străzilor ori chiar – de ce nu? – din plină stradă. Pentru că tot conducătorul auto care se respectă, alias şoferul majoritar, n-a schimbat sprintenele cauciucuri văratice pe temeinicele cauciucuri iernatice. Curţile blocurilor, în aşteptarea cetelor de colindători, urători, godo şi altă faună, văd acum alt spectacol şi aud alt vacarm. Maşini împotmolite, maşini patinînd, maşini încremenite, cetăţeni împingînd de zor, cetăţeni dînd cu lopata, cetăţeni care cască gura. Peste toate pluteşte un amalgam de îndemnuri războinice, heirupuri viscerale, sudălmi plurilingve (pentru că sîntem, zice-se, o societate policulturală). Cozile de la centrele de service, vulcanizare, depanare etc. care se ocupă de reîncălţarea vehiculelor nu mai scad, cum nu scade avîntul ninsorii. Şi aici vacarm eterogen, başca revoltă contra primăriei, guvernului, mecanicilor, climei, ozonului (nu ăla cu na-na-na-na-năi), Celui de ninge… Fiindcă aici cetăţeanul e organizat (de necazul comun). Turmentat va fi deseară. Curat d-ale carnavalului. Parol.

Mai aştept să se mai potolească ninsoarea. Poate se mai curăţă străzile. Atunci mă duc şi eu să-mi schimb roţile. Cu ceva noroc, va fi chiar anul ăsta.

Alegerile, la moldoveni şi în Honduras

luni, decembrie 7th, 2009

Honduras este o ţară care ocupă un loc aparte în imaginarul cetăţeanului din spaţiul pruto-bîco-nistrean. Unii dintre prietenii mei găsesc chiar niscaiva afinităţi aproape mistice între destinele acestor ţărişoare vorbitoare de limbi neolatine. Dar dacă, pînă nu demult, această apropiere denota o oarecare condescendenţă – adică, vezi, Doamne, încă n-am ajuns ca Hondurasul (variantă: honduraşii), realitatea prezentă pare să schimbe echilibrul, invalidînd opiniile noastre pline de suficienţă.

La 29 noiembrie 2009, Honduras, după multă vînzoleală legată de răsturnarea unui preşedinte roşu (seamănă?), şi-a ales un alt preşedinte. Pe Porfirio Lobo. Lupu, cum ar veni.

Lobo al nostru însă n-a fost ales (nu seamănă). Şedinţa Parlamentului a decurs previzibil. postoico, cu vocea-i gemînd de imbecilitate. Fruntaşi ai AIE, cu discursuri ponderate, mai mult ori mai puţin optimiste. Ghimpu, cu vehemenţa-i obicinuită, trimiţîndu-l pe munteanu … la fracţiune, fără a-i deschide microfonul.

Aşadar, Lupu n-a fost ales. Iar. Şi, de data asta, pentru multă vreme. Pînă la vară. Vom avea alegeri, poate, chiar în perioada meciurilor decisive de la Campionatul Mondial de fotbal. Şi atunci, multă lume va avea de făcut o alegere grea în acea duminică: scrutinul ori fotbalul. Votul ori botul. Iar la acel campionat, una dintre echipele participante va fi cea a Hondurasului. Seamănă? Aş…