Criza, cartea şi Republica Moldova

Am un răspuns: cartea nu e marfă căutată. Are cineva o întrebare?.. Desigur, nu m-aş încumeta să pretind că pe masa omului şi-ar avea locul, mai degrabă, cartea decît parizerul nostru cel de toate zilele. Mai ales că, după ce a fost liderul incontestabil al economiei mondiale vreme de mai bine de jumătate de an, RM a intrat, în sfîrşit (după cum au recunoscut şi praesulii noştri), în criză. Fără îndoială, ar putea fi valabil, şi pentru medicamina spiritului, adevărul excogitat de tanti aia care face pe ministrul sănătăţii (pardon, îmi scapă numele) cu privire la medicamina trupului. (Mai ţineţi minte ce debitase tipa? Că, cică, e bine că medicamentele sînt scumpe şi puţine – atîta s-a mai dezvăţa norodul să le consume în prostie, că prea s-au obişnuit toţi cu leacurile! Asta e! La aşa sănătate, aşa ministru.) Şi-apoi, la urma urmei, chestiile alea cu cartea şi partea şi eventuala dublare a numărului de ochi din dotare n-au fost incă probate ştiinţific nici de Academia autohtonă, nici aiurea. Iar poveşti cronicăreşti cum că, pasămite, nu este altă, şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viaţa omului zăbavă decît cetitul cărţilor ţi-ai putea permite numai dacă eşti mare logofăt şi strîngi mana de la 89 de sate. Dar vin eu primul şi întreb: să fie numai pîrdalnica de criză de vină? Şi vin şi cu replica: aş! Încă veninosul Marţial se plîngea cîndva cît e de greu să-l faci pe cineva sa umble la pungă pentru o carte:

„Îmi ceri să-ţi dau o carte de-a mea, şi mi se pare

Că n-o mai am, dar Tryphon, librarul, ştiu c-o are.

Cum, vrei pe-a tale fleacuri să dau din banul meu?

Nu sînt nebun! – Se poate, dar află că nici eu.”

Acum, că bibliopolae români se adună la cel mai cu vază sobor al lor, pre numele lui Bookfest, se va vedea daca înţelepciunea ministerială moldoveană poate avea caracter universal. Ori, nu? Deci…

2 Răspunsuri la “Criza, cartea şi Republica Moldova”

  1. Ona spune:

    Deci, tre’ sa fim nebuni toti: unii, nu tre’ sa dam carti pe degeaba, iar altii – sa nu dam prea multi bani pe carti? Dar mai e o chestie: ma tem ca tocmai cei care pot da (propriile) carti pe degeaba nu merita cititi (exista suficienti autori autohtoni prolifici, nu? cvasinecunoscuti). Iar cei care au bani multi, numai pe carti nu i-ar da… Intrebarea pe care o am ar fi urmatoarea: care e cea mai vinduta carte de la Cartier? Nu la Bookfest, caci in Romania se mai citeste, dar aici, la Chisinau? Care e cea mai vinduta carte de proza? Dar de poezie? Nu rideti, chiar ma intereseaza.

  2. Dorin Onofrei spune:

    @Ona: Din fericire, nu toţi autorii prolifici au bani să-şi publice elucubraţiile, iar editurile nu sînt inconştiente s-o facă pe barba lor. “Cititorilor” cu bani mulţi le place, ca să vină rotunzi, să-şi garnisească “biblioteca” aşa încît să se armonizeze culorile şi dimensiunile, de preferat cu ediţii solide în multe volume. Lucru rar întîlnit azi. La Chişinau, vînzările sînt aşa cum sînt, lumea vine la librărie mai ales după carte utilitară. Aş putea totuşi spune că au mulţi cumpărători Belukia lui Drieu la Rochelle şi (surpriză?) poezia lui Eminescu.

Scrie un comentariu

XHTML: Poți folosi următoarele taguri: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>