Honduras este o ţară care ocupă un loc aparte în imaginarul cetăţeanului din spaţiul pruto-bîco-nistrean. Unii dintre prietenii mei găsesc chiar niscaiva afinităţi aproape mistice între destinele acestor ţărişoare vorbitoare de limbi neolatine. Dar dacă, pînă nu demult, această apropiere denota o oarecare condescendenţă – adică, vezi, Doamne, încă n-am ajuns ca Hondurasul (variantă: honduraşii), realitatea prezentă pare să schimbe echilibrul, invalidînd opiniile noastre pline de suficienţă.
La 29 noiembrie 2009, Honduras, după multă vînzoleală legată de răsturnarea unui preşedinte roşu (seamănă?), şi-a ales un alt preşedinte. Pe Porfirio Lobo. Lupu, cum ar veni.
Lobo al nostru însă n-a fost ales (nu seamănă). Şedinţa Parlamentului a decurs previzibil. postoico, cu vocea-i gemînd de imbecilitate. Fruntaşi ai AIE, cu discursuri ponderate, mai mult ori mai puţin optimiste. Ghimpu, cu vehemenţa-i obicinuită, trimiţîndu-l pe munteanu … la fracţiune, fără a-i deschide microfonul.
Aşadar, Lupu n-a fost ales. Iar. Şi, de data asta, pentru multă vreme. Pînă la vară. Vom avea alegeri, poate, chiar în perioada meciurilor decisive de la Campionatul Mondial de fotbal. Şi atunci, multă lume va avea de făcut o alegere grea în acea duminică: scrutinul ori fotbalul. Votul ori botul. Iar la acel campionat, una dintre echipele participante va fi cea a Hondurasului. Seamănă? Aş…
Ooo, bine ati revenit! Frumoasa postare.
Mai bine în Honduras deci!
Eu nu prea am manifestat interes faţă de alegerile noastre pentru că de fapt puţin îmi pasă de rezultat. Dacă îl votau de fapt pe Lupu – primeam un preşedinte carierist care şi-a arătat faţa adevărată pe 7 aprilie – şi părerea mea că un astfel de personaj ar trbui să stea la răcoare împreună cu fostul său şef şi nu în fotoliul de preşedinte. Şi dacă nu îl votează – nu e sfârşitul lumii, cel puţin cu siguranţă ţara se va dezvolta normal şi va fi fără de comunişti, plus că la anticipatele din anul viitor sunt şanse mari ca partidul roşu să ia şi mai puţine fotolii – asta unu la mână, şi doi – poate alianţa găseşte un om normal demn de preşedinţie…
Iar referitor la campionatul mondial de fotbal şi alegeri – nu cred ca ar afecta prezenţa la vot.
Asta inseamna ca urmatoarea postare va fi in vara?
hehehehe, fix ca in honduras, lipsesc doar bananele!
@Igor: Mulţumesc pentru vorbe calde. Come-back-ul fie cu noi!
@Sergiu: Am rezervele mele faţă de Marianno Lobo – am mai vorbit despre asta în alte postări. Cred însă că alegerea lui ar fi oferit totuşi o oarecare stabilitate pe termen ceva mai lung, başca un semnal pozitiv pentru ăi din exterior: vedeţi, nu mai deşertăm oalele de noapte unul în capul altuia! Ar fi bine să meargă totul după scenariul optimist de care vorbiţi, dar mai este şi cel puţin un scenariu pesimist. AIE nu poate fi veşnică şi mă tem că timpul lucrează nu pentru ea. Cînd va începe dezertarea de la pcrm, indiferent de faptul dacă va apărea o nouă fracţiune ori se vor îngroşa rîndurile PD, se va forma un “centru de nucleu” (ca să citez un clasic în viaţă care, se pare, vrea să-şi mute şi el culcuşul) de aşa-zisă “centru-stînga” şi devin posibile şi mai multe scenarii.
Cît priveşte Mondialul de fotbal, chestii mult mai banale au dat peste cap alegerile în diverse locuri. Atîta mîngîiere că s-ar putea totuşi să alegem şi – în consecinţă – să culegem cîteva zile după finală. Dar campania tot s-ar suprapune pe campionat…
@Verb: Cum spune o vorbă din popor, iarna nu-i ca vara. Nu vreau să dezamăgesc cititorii care stau cu ochii pe mine. Am să încerc să urmez metoda unui clasic al literaturii moldoveneşti, trecut de mult în nefiinţă: cînd văd în faţă foaia albă, mi se face ruşine şi încep să scriu.
@Pirelli: Nu sînt de acord, bananele nu ne lipsesc şi sînt mai ieftine ca merele autohtone. Altceva ne lipseşte. De exemplu, un fost preşedinte care să stea pitit într-o ambasadă străină şi să nu poată scoate nasul afară.
[...] și hondurieni. Cazul este reflectat cu dexteritate de către Dorin Onofrei pe blogul său, La Calul Gorgonei. Prin urmare, niciun cuvânt în plus despre poporul din honduras, hondurienii, cunoscuți în [...]